Un minunat mijloc de destindere, practicat în toate satele din bazinul Lăpuş erau şezătorile. Pentru a ne putea da seama de frumuseţea acestor obiceiuri, voi reda pe scurt modul de desfăşurare.
Încă din toamnă se alegea o casă din sat care avea camere mai spaţioase ca să poată găzdui şezătoarea. Apoi, se anunţa prin viu grai că la familia ,,cutare” se va ţine în acea iarnă şezătoarea.
Gazda făcea pregătirile din timp: pregătea scaunele, laiţe făcute din lemn, aducea lemnele necesare pentru încălzit, pregătea petrolul pentru lampă şi sticle de rezervă.
După ce pregătirile erau gata veneau în şezătoare fete şi neveste tinere, dar şi câte un bătrân mai şugubăţ. Se spuneau glume, se făceau planuri de viitor; cine cu cine se va căsători, se cântau cântece şi se aşteptau feciorii. Dacă aceştia se lăsau aşteptaţi fetele cântau:
Ce vii bade târzior?
Ori ai uliţa cu mol,
Ori ai alta mai cu dor?
Ori ai uliţa moloasă,
Ori ai alta mai frumoasă?
Ori ai uliţa cu tină,
Ori ai alta la inimă?
Dacă feciorii nu veneau, fetele făceau un fel de ,,vrăji” pentru a-i aduce. O fată îşi întoarce roata la fus şi toarce din vârful caierului rostind descântecul:
Eu nu torc ci întorc
Feciorii din toate şezăţorile
Să n-aivă stare şi alinare
Până la noi în şezătoare.
Să nu poată sta pe loc
Cât ar arde-un păr în foc;
Să n-aivă stare şi alinare
Cum nu stă apa pe vale;
Să aivă furnici în opinci,
Stropşele în obiele,
Şoareci în cioareci;
După terminarea descântecului lega firul tors de cujeica de la caierul fiecărei fete şi spunea: ,,La tine să vină Ion”, ,,La tine să vină Petre” spunând pentru fiecare fată numele drăguţului ei.
Dacă gazda avea mult de tors fetele se ofereau să o clăcuiască. Gazda le servea cu plăcintă făcută cu brânză de oaie şi ţuică de prună.
În timp ce torceau fetele cântau gazdei:
Foaie verde rozmalin
Haida gazdă să-ţi închin
Să-ţi închin cu vinarsu
Să-ţi spun cum ţi-am tors tortu.
Că l-am tors în şetători
Cu badea pe la tetori.
Că l-am tors în şezătoare
Cu badea pe la tetoare.
De nu ţi-a plăcea tortu
Nu mi mai chema altu.
Punctul culminant al şezătorii îl constituia apariţia feciorilor. Aceştia intrau în casă şi se aşezau fiecare lângă fata iubită. După discuţii, glume, cântece, la un semn ,,se apucau fusele” de la fete. Acestea se puneau în mijlocul încăperii şi nu se înapoiau fetelor până nu le plăteau cu o sărutare în văzul tuturor.

Un alt joc pe care îl jucau tinerii în şezătoare era jocul cu blidele. Se puneau patru blide din lut ( ceramică ) cu gura în jos, iar sub ele, fără a se vedea, un piaptăn, un cărbune, un ac şi un şirag de mărgele. Fiecare era curios să-şi afle orânda ( destinul ). Dacă sub farfuria întoarsă găseau acul, orânda era om sărac, mărgele- om bogat,  cărbune- om negru (brunet ); piaptănul însemna că orânda era un om dinţos ( cu dinţi mari).
Distracţia continua până spre dimineaţă. Când unul dintre flăcăi scotea fluierul de la curea şi începea să cânte atunci fetele uitau de tors şi se puneau pe jucat. Feciorii strigau în timp ce jucau:
Foaie verde busuioc
Haideţi fetelor la joc
Că-mi place să învârtesc
Pe pământul românesc.

Un alt joc care se juca în şezători era: ,,Am căzut în fântână”.Un fecior se aşeaza în mijlocul odăii pe un scaun şi spune : ,,Am căzut în fântână!”, la întrebarea: ,,Cine să te scoată?” el numea o fată care trebuia să-l scoată din fântână dându-i o sărutare. Fata la rândul ei numea un băiat care trebuia s-o salveze dându-i o sărutare, iar jocul continuă până se perindau toţi.
După epuizarea jocurilor feciorii se pregăteau de plecare. Fetele trebuiau să iasă după ei (să-i conducă). Afară se continuau discuţiile, se puneau la cale căsătorii, se stabilea data când feciorul împreună cu familia vor merge să peţească fata. Aici începe un nou episod din viaţa satului, a fiecărui om în parte, nunta, care în satele lăpuşene capătă dimensiuni deosebite.
Nu voi descrie acest obicei, care are o întindere prea mare ci mă voi opri la obiceiuri de iarnă practicate de copii.
Odată cu intrarea în postul Crăciunului, data de 14 noiembrie, copiii au voie să colinde. Ei repetă acasă, în grupuri (cete) de colindători, sau la şcoală sub îndrumarea învăţătorilor şi a profesorilor de religie.
Ultima duminică din post, înainte de Crăciun, îmbrăcaţi în frumoase porturi populare, copii şi tineri din satele aparţinătoare ,,Ţării Lăpuşului” participă la festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă organizat la Tg. Lăpuş. Festivalul începe cu o paradă a portului popular, urmat de prezentarea de obiceiuri locale pe scena Casei de cultură din Tg. Lăpuş.
În seara de Crăciun cetele de copii constituite din timp, cu un repertoriu de colinde bine pus la punct, pornesc cu colinda pe la case. Un băiat din ceată merge la uşa gazdei şi întreabă:,,Slobodu-i de colindat?”, iar gazda le răspunde: ,,Slobod, slobod.”
Copiii îşi încep colinda:
Coborât-o, coborât
Maica sfântă pe pământ
Şi umbla din casă-n casă
Nime de mas nu o lasă.
Când era mai către sară
S-aşeză-ntr-o poiecioară,
În poiată pe fân jos
Şi născu un fiu frumos.
Numele cum i l-o dat?
Domnu nostru împărat.
Numele cul i l-o pus?
Domnul nostru sfânt: Isus.
După încheierea colindei unul din ceată mulţumeşte gazdei făcând aluzie la darurile cu care gazda trebuie să plătească colinda:
Păsărica câmpului
Şade-n vârful nucului
Tot cântă şi ciripeşte
Şi la gazdă mulţumeşte.
Să fii gazdă veseloasă,
Să plăteşti colinda noastră.
C-on colac mândru de grâu
Să-l încingem pângă brâu.
După terminarea colindei şi a mulţumirii, gazda pofteşte copiii în casă şi-i serveşte cu mere, nuci, colaci. La intrare în casa gazdei obligatoriu trebuie să intre un băiat din ceată ,,pentru că aduce noroc în casă”, iar fetele ,,aduc sărăcie”.
Colindele şi mulţumirile diferă în funcţie de categoria de colindători: copii, feciori sau adulţi. Trebuie să specific că în această zonă copiii umblă cu colinda de cu seară şi până la ora 21, cel târziu 22, după care pornesc tinerii. Numai după miezul nopţii pleacă la colindat adulţii care dacă nu termină de colindat în noaptea de Crăciun continuă şi în zilele următoare după ieşire de la biserică. Redau în continuare o mulţumire rostită de  colindătorii tineri sau adulţi:
Închinăm pe sub butuci
Să ne deie gazda nuci;
Închinăm pe sub târnaţ
Să ne deie şi cârnaţ.
De nu ne-a da cârnaţu,
Duce-om porcu cu tătu.

Un alt obicei foarte iubit de copii şi tineri este umblatul cu capra. Pregătirile se fac din timp: se aleg grupurile ( de obicei câte trei copii sau tineri), se pregăteşte costumul pentru capră, se repetă cântecul la fluier şi poezia caprei, care are textul bazat pe tema originii caprei, a caprelor pierdute sau mâncate de lup. Exemple:
M-o trimis mama la capre                                  Ţa, ţa, ţa căpriţă ţa!
A ci, ci, a ci, ci!                                     Te-am adus din Africa.
C-on mălai dospit în spate;                                Te-am adus cu avionul;
A ci, ci, a ci, ci!                                     Te-am hrănit cu biberonul.
M-am scăpat şi l-am mâncat;                             Frunză verde de alună
A ci, ci, a ci, ci!                                     Capra zice:
Şi de capre am scăpat   .                                   Noapte bună!

În noaptea de Crăciun, băieţi şi fete, cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani umblă ,,Cu steaua” pentru a vesti naşterea Domnului Isus.
Când ajung la uşa gospodarului un copil întreabă: ,,Primiţi steaua?” Gazda răspunde: ,,Primim! Primim!”, iar ei încep să cânte:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare.
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte:
Că astăzi Maria
Naşte pe Mesia.
În oraş vestit
Betleem numit.
Copiii sunt răsplătiţi cu mere, nuci, colaci  şi covrigi.