Scoala OstraLocalitatea OstraEtnografieCultura
Scoala Culturala Romaneasca
Neasemuite frumuseţi te cheamă înspre toate colţurile Bucovinei, printre dealuri molcome, ori prin codri răcoroşi, cu ape limpezi şi chiote de fluiere,
ori tânguiri de bucium. Aici poţi vedea codrii seculari în care au vieţuit odinioară bourii şi zimbrii cei cu stea în frunte. Vei călca ţărâna peste care au
fost clădite primele reşedinţe muşatine şi necropolele voievodale unde dorm sub lespezi carpatine mari domnitori  între care Ştefan cel Mare şi
Sfânt. Vei admira Cetatea cea vestită şi neînfrântă a Sucevei şi nepieritoarele nestemate zămislite de meşteri anonimi, care au coborât în zidul de la
Voroneţ tot albastrul cerului. Printre atâtea frumuseţi de neuitat este şi…“O frumoasă aşezare montană, o mică depresiune la poalele Munţilor
Stânişoarei, un loc unde Muntele Ostra se împreună cu cerul, în pulberi de foc şi tremur de stele.” ( E.Mătase - Muntele de aramă)
 
Inscrierea in invatamantul primar 2013
Ostra
 
Ostra  

Comuna Ostra este situată în sud-vestul judeţului Suceava, în depresiunea cu acelaşi nume din Munţii Stânişoarei, la confluenţa a trei pârâuri montane: Brăteasa, Băişescu şi Botoşanu, ce formează râul Suha, la o altitudine de 650 m, fiind formată din satele Ostra şi Tărnicioara. Faţă de Suceava se află la 65 km distanţă, iar faţă de cel mai apropiat oraş, Frasin, la 18 km.
Ostra este cuvânt de origine slavonă - ostru însemnând ascuţit, nume dat mai întâi unui munte cu această formă. Se pare că oronimul a apărut prin traducerea în limba slavonă a toponimului ascuţita, cu ocazia redactării actelor în cancelariile domneşti. Denumirea localităţii îşi găseşte explicaţia şi în duritatea rocilor care sunt prezente pe teritoriul comunei, în ruteană, ostrai însemnând aspru, dur. Localnicii cred că numele satului este legat de o unealtă de pescuit, ostriţă, un băţ lung care are la capăt un fel de furculiţă. Între 1919-1925, localitatea s-a numit Floceni, de la toponimul Poiana Flocii şi a numărului mare de familii Flocea.

În ţara lui Ştefan se mai păstrează nealterate câteva din obiceiurile strămoşeşti cu prilejul celor mai importante sărbători religioase: Bisericuţa de Crăciun, Jocul caprei şi Banda Jienilor de Anul Nou, sfinţirea apelor de Bobotează, sfinţirea mormintelor de hramul bisericii, Sf. Ilie, cântatul la bucium, la trâmbiţă, nunta, botezul, obiceiurile de înmormântare, claca şi şezătoarea. Interzise în timpul regimului comunist, acum avem libertatea să ne bucurăm de frumuseţea acestor sărbători şi datini, ca şi de cea a costumelor populare pe care gospodarii le poartă cu mândrie. Împletind munca cu veselia şi gătind mâncăruri tradiţionale, localnicii reînvie tradiţiile strămoşeşti.
Dăinuind peste veacuri, această aşezare montană, cu oameni harnici şi primitori, poate oferi vizitatorului privelişti care cu greu pot fi şterse din memorie, care încântă ochiul, aduc pace gândului, linişte şi speranţă sufletului. Aşadar, într-un cadru natural cu frumuseţi de neuitat, în care poţi respira aer curat, puternic oxigenat, poţi admira alături de monumente ale naturii şi creaţiei umane, jucăuşele oglinzi ale izvoarelor lucind sub cetina pădurilor, dar mai cu seamă oamenii de acum, bucovinenii harnici, ambiţioşi şi mândri, păstrători ai graiului, ai portului şi datinilor noastre din bătrâni.

Acest colţ de ţară românească poartă urme ale prezenţei omului din cele mai vechi timpuri. Ostra este amintită încă din 1475 într-un act de danie pe care Ştefan cel Mare îl face Mănăstirii Voroneţ. Ostra definea atunci un munte, care împreună cu poienile şi fâneţele din împrejurimi constituia terenul de vânătoare al mănăstirii. Se presupune că zona era stăbătută de drumul tătărăsc, fapt dovedit de materialul arheologic descoperit: capete de buzdugan, vârfuri de lance, un coif care se presupune că ar fi aparţinut unei căpetenii ce a fost înmormântată aici. Satul a luat fiinţă la începutul sec. al XIX-lea când huţulii galiţieni s-au stabilit în zonă primind pământuri arabile şi păşuni. Comuna a fost martora marilor bătălii în care lacomul cotropitor, care a rîvnit pe nedrept la pământul strămoşesc, a căzut zdrobit de braţul aprig al eroilor care îşi apărau glia. Ruptă din trupul ţării, a stat sub dominaţia habsburgică 143 de ani, până în 1918, când Bucovina revine la patria mamă. În al doilea război mondial a avut de suportat prezenţa masivă a trupelor germane. Ascensiunea economică şi demografică s-a produs după 1965, când s-a pus în valoare zăcământul de minereuri complexe de la Leşu Ursului. După 1989 se înregistrează un declin deoarece principalele sectoare economice au fost supuse restructurării.
Totuşi, comuna Ostra oferă numeroase oportunităţi: creşterea animalelor, procesarea lemnului, agroturism, având o poziţie centrală în raport cu numeroase puncte turistice - Valea Bistriţei, Cheile Bicazului, Valea Dornei, Mănăstirile Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Voroneţ etc. Multe trasee turistice pot fi pornite din comună spre Munţii Rarău şi Giumalău. Lângă Ostra se află pădurea seculară de la Slătioara. Există case incluse în circuite turistice şi preocupări pentru construirea de pensiuni pentru a putea oferi servicii de cazare turiştilor ce vizitează Bucovina.
     
Ostra  Ostra  Ostra  Ostra  Ostra  Cetatea de Scaun, jud. Suceava - BUCOVINA  Manastirea Voronet din BUCOVINA
 
 
 
 
 
©2008-2016 Proiect initiat de Scoala cu Clasele I-VIII Ostra, judetul Suceava.
Web design & gazduire web - SANNET Suceava.